Alăptarea – modul natural de hrănire a nou-născutului 

Incă din săptămânile 18-20 de viață intrauterină, copilașii își exersează suptul și înghițitul. Așadar, se pregătesc pentru unul dintre primele lucruri pe care le va veni natural să-l facă, încă din primul moment după naștere – alăptarea. Potrivit OMS și UNICEF, este recomandat ca aceasta să continue exclusiv până la 6 luni, apoi 2 ani și chiar și mai mult, atât timp cât atât și ei și mama, își doresc. 

Deși procesul de alaptare pare unul simplu si natural, rata alăptării exclusive până la 6 luni în România este sub 20%. 

Pentru a obține lapte din sânul mamei, nou-născutul folosește un mecanism complex în care sunt implicați aproximativ 66 de mușchi, 22 de oase și 6 nervi cranieni, care trebuie să funcționeze în armonie.  

De aceea, atunci când un copil refuză sau nu reușește să se atașeze la sânul mamei, e un semnal de alarmă, care este indicat să fie investigat. 

Alăptarea și restricția de fren 

Frenul lingual reprezintă o structură anatomică normală stabilizantă, prezentă la fiecare din noi, cu rol în ancorarea limbii de planșeul bucal în timpul perioadei de tonicitate redusă (atunci când dormim, de exemplu). În cazul unor persone, acest fren poate fi mai restrictiv/scurt/gros/ancorat mai aproape de vârful limbii sau în gingia de jos, limitând astfel mișcările limbii. Primul semnal de alarmă poate fi observat în alaptare. 

Restricția de fren poate duce la diverse dificultăți ce pot ajunge la înțărcare precoce:  

• Durere în timpul alăptării; 
• Ragade; 
• Canal blocat ce poate provocă mastită sau abces; 
• Copil ce scăpa sânul des, înghite aer, regurgitează des; 
• Disconfort, agitație la sân; 
• Lactație scăzută. 

Sunt situații în care mama interpretează greșit aceste simptome sau primește sfaturi incorecte, și astfel ia decizia de înțărcare a copilului. Din păcate, înțărcarea nu va rezolva cauza, ci doar o parte din simptome (agravând multe altele, prin hrănirea artificială), iar un fren restrictiv neidentificat la timp poate să aibă consecințe majore în viitor, în viața de adult: 

• Probleme cu gestionarea alimentelor solide;
• Dificultăți de pronunție; 
• Fiziologie modificată a feței și/sau a danturii; 
• Postură corporală afectată ce poate cauza dureri de cap; 
• Dificultăți de respirație. 

Este importantă evaluarea corectă a frenului. Există mai multe intrumente de evaluare, iar implicațiile restricției de fren în alăptare intră în aria de competență a consultantului IBCLC (International Board Certified Lactation Consultant). Atenție, uneori mișcările limbii pot fi restricționate de tensiuni musculare, deci cu atât mai mult evaluarea corectă este importantă. 

Frenul restrictiv limitează mișcarea celor 9 mușchi ai limbii implicați în supt. În timpul suptului, copilul scoate limbă peste gingia de jos, ține sânul în gură cu ajutorul limbii și a obrajilor și exercită o mișcare peristaltică a limbii ce va extrage lapte. În cazul restricțiilor, copilul poate compensa mecanismul de supt prin creșterea presiunii exercitate de mușchiul orbicular (va pune presiune cu buzele) și/sau mușchiul mandibulei. Din acest motiv, atașarea poate fi dureroasă, iar cantitatea de lapte extrasă insuficientă în unele cazuri.  

Sunt multe controverse legate de copiii ce au o mobilitate a limbii scăzută, iar inserția frenului nu e aproape de vârful limbii. Studiile recente arată că această restricție ține de fascie (țesut moale ce însoțește structurile organismului). În funcție de cauza tensiunii, terapia craniosacrală poate fi cea mai bună cale de abordare. 

Singurul tratament pentru frenul lingual restrictiv (scurt/gros/inelastic) este intervenția de frenectomie/frenotomie. Această structură anatomică nu crește în timp, nu se retrage, nu se elasticizează. 

După secționare, rana are nevoie de îngrijire specifică. Veți primi indicații din partea medicului ce face secționarea, iar limba are nevoie de exerciții speciale pentru antrenarea noii mobilități. Un exercițiu foarte important este suptul corect la sân. Așadar, dacă nu ai fost văzut de un consultant acreditat înainte de secționare, e importantă o vizită imediat după. Exercițiile și atașarea corectă la sân scad riscul reatașării frenului lingual secționat. 

În concluzie, atunci când un copil nou-născut nu poate prinde sânul, alăptarea e dureroasă, sânul rămâne plin după alăptare, copilul scapă sânul des, sau vă confruntați cu diverse dificultăți legate de alăptare, luați legătura urgent cu un specialist IBCLC. E primul semn pe care ni-l oferă copiii atunci când ceva nu funcționează așa cum trebuie și au nevoie de ajutor. În cazul restricțiilor de fren, secționarea acestuia, prin frenectomie, va ajuta enorm: atât mama scapă de durere și disconfort, cât și copilul reușește să se hrănească eficient.  

Mai mult decât atât, vor fi evitate posibilele probleme asociate restricției de fren, crescând astfel calitatea vieții de viitor adult. 

Articol scris de Ioana Precupan IBCLC și Terapie Craniosacrală